Articole

CET Arad. Un parc fotovoltaic și 69 de ha lipsă.

CET Arad intră în insolvență, la cererea sa, în iunie 2018, dată la care datora Primăriei impozite și taxe locale în valoare de cca. 370.000 de euro. Este vorba de impozite pe clădiri, terenuri și mijloace de transport neplătite la termen, adică exact aceleași impozite pe care noi, arădenii, suntem obligați să le plătim în fiecare an, prin efectul legii.

Primăria Arad este acționar majoritar la CET Arad cu peste 99% din acțiuni, ceea ce înseamnă că nimic nu poate mișca în societate fără ca acționarul majoritar să știe. Ceea ce mai înseamnă și că impozitele locale neplătite sunt datorate Primăriei de o societate comercială pe care aceasta o controlează cu peste 99% din voturi. Dar trecem, deocamdată, peste asta.

Datoriile cresc, în 2019, la cca. 670.000 de euro, an în care Primăria decide să-și recupereze banii prin preluarea, în contul datoriei, a unui teren intravilan de aproape 69 de ha (mecanismul e reglementat legal și se numește “dare în plată”). Comandă în acest scop, în mai 2019, un raport de evaluare (anexat) pentru acest teren, în baza căruia emite două hotărâri (HCLM) pe tema compensării datoriilor cu terenul (anexate).

Despre ce teren este vorba

Terenul de 69 de ha este fostul depozit de zgură și cenușă al CET Arad, de pe vremea când, înainte de 2014, termoficarea în Arad funcționa cu cărbuni.

La o privire mai atentă vedem că, în perioada noiembrie 2013 – aprilie 2016, în acest teren s-au făcut investiții de ecologizare și amenajare de cca. 792.000 de euro, bani care au fost cheltuiți de CET Arad pentru închiderea acestui depozit de zgură și cenușă. Cam 1,15 euro/mp, o cifră care trebuie reținută, pentru că va conta în continuarea poveștii de astăzi.

Pe lângă obligațiile de mediu de mai sus (închiderea și ecologizarea depozitului), terenul necesită atenție deosebită din partea proprietarului, oricare ar fi el, pentru că are nevoie de unele măsuri speciale legate de monitorizarea impactului asupra mediului pentru o perioadă de 30 de ani. Monitorizare care, bineînțeles, generează costuri pe termen lung, pe care proprietarul terenului trebuie să le suporte.

De ce s-a hotărât Primăria de 2 ori să preia terenul

Cum am spus mai sus, când CET Arad a cerut intrarea în insolvență, în iunie 2018, avea datorii către acționarul său majoritar, Primăria Arad, de cca. 370.000 de euro, impozite și taxe locale neachitate la termen.

În noiembrie 2019 Primăria se hotărăște prima dată să preia terenul de 69 de ha, evaluat la 500 de mii de euro prin raportul de evaluare deja menționat, și despre care vom discuta detaliat mai jos. Însă, la mai bine de un an de la data intrării în insolvență, datoria CET Arad crescuse la cca. 670.000 de euro, și depășea valoarea evaluată la 500.000 de euro a terenului. Valoare care, repetăm, reiese din raportul de evaluare comandat și plătit tot de Primărie.

Dacă valoarea terenului preluat nu acoperă datoria CET Arad către Primărie, afacerea nu pare, nu-i așa?, prea profitabilă pentru cea din urmă, și nici pentru arădeni care sunt, în ultimă instanță, contribuabilii ai căror bani Primăria îi administrează. Dar să mergem pe fir mai departe.

Până în octombrie 2020 nu se întâmplă nimic, terenul tot nu fusese preluat, așa că Primăria se hotărăște a doua oară să facă acest lucru. O mică problemă, însă: datoria CET Arad crescuse, între timp, și mai mult, la 970.000 de euro, adică aproape dublul valorii terenului. Cu alte cuvinte, preluarea acestui teren acoperea, practic, doar jumătate din datorie. Cu toate astea, Primăria nu putea să nu simuleze că face ceva pentru recuperarea banilor datorați bugetului local tocmai de societatea comercială la care deține peste 99% din acțiuni.

Raportul de evaluare și valoarea de piață a terenului

Raportul de evaluare este din mai 2019 și determină o valoare de piață a terenului de 500.000 de euro, adică de cam 0,73 euro/mp. Vă amintiți că, mai sus, am văzut că CET Arad a investit 1,15 euro/mp pentru ecologizarea terenului? Ceea ce înseamnă că dacă vinzi cu 0,73 euro/mp un teren în care ai investit 1,15 euro/mp pierzi automat cam 292.000 de euro, diferența între 792.000 de euro investiți și 500.000 de euro preț de vânzare. Pierdere suportată, bineînțeles, de buzunarul comun al arădenilor, căci asta este, în ultimă instanțăm, bugetul local.

 Dar cum stabilește raportul de evaluare valoarea de piață de 500.000 de euro a terenului de 69 de ha? Comparând terenul intravilan în cauză cu prețul terenurilor extravilane din arealul comunei Zimand (cca. 1 EUR/mp) și al terenurilor agricole din județ (cca. 0,93 EUR/mp, fără precizarea localizării). Nu a contat deloc în stabilirea valorii terenului faptul că acesta se află în apropierea unui drum național (centura N a Aradului) și a unei stații electrice de înaltă tensiune (110 kV). Nici unul dintre terenurile cu care a fost comparat în raport nu are avantajele acestea. Mai mult decât atât, raportul stabilește că un teren cu asemenea avantaje ar fi cel mai bine valorizat dacă pe el s-ar planta flori (pag. 22 din raport).

 În condițiile în care

(1) valoarea de piață a terenurilor din zonă este de cca. 7 – 10 EUR/mp, fapt care reiese din chiar cuprinsul evaluării (anexa nr. 2 la raport), și

(2) nu sunt cuantificate și incluse în valoare cele două avantaje majore descrise mai sus,

devine deosebit de transparentă intenția subevaluării celor 69 de ha în discuție.

Vânzarea terenului

Așa cum după prima hotărâre a Primăriei nu s-a întâmplat nimic, la fel a fost și după a doua. Terenul nu a fost preluat în contul impozitelor și taxelor locale neplătite, duble ca valoare, pe care CET Arad le datorează bugetului local.

A ajuns, în schimb, în proprietatea unei societăți private (C-Gaz), cumpărat în decembrie 2020 cu prețul de 660.000 de euro (0,96 euro/mp), la doar o lună după ce Primăria luase această a doua hotărâre. În prezent terenul cu pricina nu mai este în proprietatea municipiului, ci a trecut în cea a unei societăți private.

Parcul fotovoltaic

Raportul de evaluare ne spune că cea mai bună utilizare a terenului respectiv este plantarea de flori, însă raportul Primăriei (anexat) mai adaugă că, pe lângă flori, terenul ar fi foarte potrivit pentru un parc fotovoltaic. Nu te poți opri să nu te întrebi de unde o fi răsărit această idee, care pare pusă de la ei. Doar că nu e.

E o idee mai veche, din 2011, și aflăm asta dintr-o documentație plătită, evident, tot de Primărie (HCLM 306/2011, anexată). Documentația studiază oportunitatea amplasării unui parc fotovoltaic de 3,5 MWe pe un teren de 13 ha vecin cu cel în cauză. Marele avantaj în zona aceasta este exact stația electrică de înaltă tensiune (110 kVA), deocamdată încă a CET Arad (dar nu pentru mult timp), care permite branșarea facilă la SEN (Sistemul Energetic Național), sistem la care e obligatoriu ca un producător să fie legat ca să-și poată vinde energia electrică.

Este, credem, evident pentru toată lumea, nu-i așa?, că un teren intravilan de 69 ha gata ecologizat pe banii municipiului, aflat în apropierea unei conexiuni de înaltă tensiune la SEN care aparține, indirect, tot municipiului, și care este potrivit pentru un parc fotovoltaic nu poate fi comparat cu un teren agricol din extravilan, stabilindu-i-se valoarea printr-o simplă comparație cu astfel de terenuri inferioare ca potențial. Adevărat, sunt obligațiile de mediu de respectat 30 de ani de acum înainte, dar nu este de așteptat ca un parc fotovoltaic să polueze apa freatică mai mult decât e poluată acum, nu?

Mai merită menționat și că, în ultimii 10 ani, costul panourilor fotovoltaice a scăzut cu cca. 70%, ceea ce înseamnă că ideea Primăriei din 2011 ar costa în prezent mai puțin de 1/3 din valoarea inițială. Asta, împreună cu celelalte avantaje, creează toate premisele unei afaceri de succes pentru Primărie și, indirect, pentru comunitatea arădeană:

  • Un teren intravilan de 69 de ha aparținând societății comerciale controlată de Primărie, gata ecologizat pe banii comunității, care așteaptă să i se dea o utilitate oarecare pentru că este, în prezent, nefolosit;
  • O idee de afaceri deja studiată, tot pe banii comunității, încă din 2011, prin documentația care analizează oportunitatea creării unui parc fotovoltaic în zona în care se află și terenul de mai sus;
  • O stație de electrică de înaltă tensiune aflată în apropierea terenului, stație care aparține, indirect, tot Primăriei. Existența acestei stații scutește orice producător de energie electrică de o investiție nu atât scumpă, cât cu durată mare de realizare datorită interacțiunii cu instituțiile statului (ANRE, de exemplu). Nu mai menționăm și accesul facil la un drum național;
  • O scădere a costurilor panourilor fotovoltaice de cca. 70% între data primului studiu al idee de afaceri, 2011, și data curentă, 2021, ceea ce scade semnificativ costurile de investiție, mai ales în condițiile în care întreaga infrastructură necesară înființării unui parc fotovoltaic există deja.

Asta sună a afacere de succes “la cheie”, mai ales în condițiile creșterii prețurilor la energie electrică din ultima vreme. Primăria, laolaltă cu comunitatea arădeană, n-ar fi avut decât de câștigat dintr-un astfel de aranjament.

Parcul fotovoltaic, din nou

Vă reamintiți de mai devreme, da?, că terenul a ajuns în proprietatea unei societăți private în decembrie 2020, în urma vânzării la licitație.

Noul proprietar s-a asociat rapid cu o altă firmă privată și, la trei luni de la cumpărarea lui, în februarie 2021, au cerut Primăriei să aprobe, de principiu, Planul Urbanistic Zonal (PUZ, anexat) care propune realizarea (da, ați ghicit!) unui parc fotovoltaic pe terenul în cauză. PUZ-ul este, acum, la transparență pe site-ul Primăriei Arad, și este realizat de Tara Plan, sub semnătura arhitectului Gheorghe Seculici.

Cine este noul proprietar al terenului

Este C-Gaz, furnizorul de gaze naturale al CET Arad, tot el fiind și cel care va prelua, în urma execuției unui plan bine pus la punct despre care vom vorbi în detaliu, stația de electricitate de 110 kV a CET Arad, împreună cu întregul ei patrimoniu.

Cu alte cuvinte, cel care va intra în posesia “porții de intrare” de înaltă tensiune în SEN este

  • același cu cel care, pe terenul preluat de la societatea controlată de Primărie, va dezvolta un parc fotovoltaic care va produce energie electrică, pe care o va livra în Sistemul Energetic Național prin intermediul acestei stații electrice,
  • și tot același cu cel care facturează CET Arad contravaloarea materiei sale prime principale, gazele naturale (vom analiza detaliat în ce cantități, la ce prețuri și cu ce randamente).

Rezumat, până aici

Trebuie să reamintim, înainte de toate, că CET Arad, în insolvență din iunie 2018, este deținută în proporție de mai bine de 99% de Primăria Arad. Asta înseamnă că, pe de o parte, că ea aparține în mod indirect comunității arădene, adică nouă tuturor, iar pe de altă parte că nimic nu poate mișca în CET Arad fără ca Primăria să știe, ca să nu spunem decidă. Iar deciziile pot fi de 2 feluri: să FACI ceva, sau să NU FACI ceva.

Iar acum, înainte de concluzii, rezumatul:

  • Un teren în  suprafață de 69 de ha valorează, conform unor anexe ale raportului de evaluare, cca. 7-10 euro/mp, adică între 4.800.000 și 6.900.000 milioane de euro;
  • Terenul a fost ecologizat și amenajat de CET Arad între 2013 și 2016, investindu-se în el 792.000 de euro din banii arădenilor;
  • CET Arad datorează Primăriei, adică tot arădenilor, impozite și taxe locale neplătite în valoare de 970.000 de eur (sold la 2020);
  • Aceeași Primărie a comandat și plătit, în 2019, un raport de evaluare care, pe lângă că folosește ipoteze greșite pentru determinarea prețului terenului, ignoră cele două avantaje mari ale terenului cu pricina, apropierea de o stație electrică de înaltă tensiune, și accesul facil la un drum național/european;
  • Terenul a fost cumpărat, în 2020, de aceeași societate care, pe lângă că va prelua și stația electrică de înaltă tensiune de la CET arad, propune Primăriei în 2021 același lucru pe care chiar Primăria își propunea să-l facă încă din 2011: un parc fotovoltaic care să producă energie electrică;
  • Prețul de vânzare al terenului a fost de 660.000 de euro, mai puțin decât investiția de ecologizare de 792.000 de euro.

Concluzii. Cât pierd arădenii și cine câștigă

Valoarea de piață a terenului este cuprinsă, conform anexei 2 la raportul de evaluare, între 7 și 10 euro/mp. Valoarea de vânzare a terenului a fost de 0,96 euro/mp, asta după ce doar investiția de ecologizare i-a costat pe arădeni 1,15 euro/mp. La valorile astea, înseamnă că Aradul a pierdut doar din această vânzare între 4.200.000 și 6.200.000 de euro.

La sumele de mai sus se adaugă și impozitele și taxele locale nerecuperate de Primărie de la CET Arad, ajunse la valoarea de 970.000 euro în noiembrie 2020, fără să mai socotim și ce s-a mai adăugat pentru 2021 (încă cca. 300.000 de euro). Pierderea totală este, în concluzie, cuprinsă între 5.170.000 și 7.170.000 de euro, sumă pe care Aradul o pierde dintr-o singură tranzacție.

Pierderea cea mai mare este, însă, afacerea “la cheie” de producție a energiei solare. În loc ca ea să fie a arădenilor, așa cum însăși Primăria își făcuse planul în 2011, aceeași Primărie a permis ca, prin deciziile pe care le-a luat, dar mai ales prin cele pe care nu le-a luat, întreaga infrastructură necesară pentru valorificarea în folosul arădenilor a unei oportunități excelente să fie transferată, conform unui plan bine pus la punct, în proprietatea unei firme private.

Chiar mai mult decât atât, arădenii au și plătit pentru acest transfer cel puțin 5.170.000 și 7.170.000 de euro, valoarea pierderilor din tranzacția cu terenul calculate sumar mai sus. Am cedat din patrimoniul orașului, și am și plătit pentru asta. Și nu vorbim de orice sumă, ci de una cu care se putea cumpăra de 30 de ori Teatrul Vechi, pentru care “n-au fost bani”. Iată de ce n-au fost bani.

Întrebarea care rămâne, după toate acestea, este: care să fie motivele pentru care administrația ia decizii care duc, dintr-un singur foc, la pierderi atât de mari pentru Arad și arădeni? Este, oare, vorba de o excepție, o greșeală, sau este vorba de o practică a reprezentanților noștri?

 Iar dacă este o practică, iar noi pierdem, oare cine câștigă?